Giulyboom - aceaşi vechitură dar cu un alt nume

Celegii şi cei care mă cunosc mai puţin, întreabă, aşa mai mult de complezenţă "De ce ai şters numele tău şi ai trecut Giulyboom lăsînd fotografia. Crezi că nu te vor recunoaşte sau de ce?" "Nu mai bine erai anonim de tot?"

Ioti că nu, din păcate pentru unii şi pentru ceilalţi. Nu mă ascund în spatele unui joc de cuvinte folosit de mine cîndva în jocul Travian. Aşa mă simt acum gata să explodez în propriul meu anonimat. Nu neapărat din cauze metafizice apărute ca urmare a presiunii ocupaţionale diurne dată de frunzele şi cîinii vegetarieni ce îi am de hranit zilnic. Este aşa o stare în aer ..... pe care îmi este greu să o exprim. Parcă toată lumea urmăreşte pe toată lumea de parcă ar fi ceva de împărţit şi ne este frică că nu mai ajungem. Oricum m-am liniştit că am fost sărit la împărţeală cu toate că eram la coadă. E ceva straniu care se întîmplă în jurul nostru. Timpul curge altfel. Ziua ba e soare şi cald ba e zăpadă cît casa. În starea asta aşa simt, că mai e puţin şi ....... gata. Oricum e o falsă părere să spun că va fi o dată gata. Permanent se va întîmpla ceva deoarece ziariştii trebuie să cîştige şi ei un ban.

Dar în aceste condiţii noi, noi aştia internauţi ..... ce facem. Aşteptăm să explodăm unu cîte unu. Nu-i bai că vine înlocuitor imediat, dar aşa ca chestie. Oricum nu cred în vrăjitoare şi vrăji dar uite că_criza intră încet, încet în oasele noastre şi prevad că acolo rămîne alături de perioada de tranziţie, luminiţa de la capătul tunelului, mineri şi luptă pentru libertate de la obşnouă'încoace.

Şi am aşa o sete să mă duc fără să mă mai uit înapoi. Problema e că nu am unde să ajung. Aşa că îmi potolesc setea de libertate mai navigînd pe net şi citind de prin gîndurile oamenilor.